Societatea romaneasca (cea economica, pentru a nu fi gresit intelesi) se confrunta cu o criza majora. Este o criza generata de imobilitatea structurilor organizatorice bazata pe lipsa de intelegere/abordare a problemelor calitatii si cunoasterii (know-how - dezvoltare si/sau asimilare); pe lipsa de discernamant in alocarea resurselor (umane, materiale si financiare) - aparent pare a fi o criza de management.
Problema care apare este legata de definitia managementului si de locul/rolul lui in societatea de azi, sau mai bine spus in societatea de maine - pentru ca maine sa existe si sa fie stabil pentru o societate romaneasca in evolutie si cu aspiratii la prosperitate.
Demersul politic a subrogat (din nefericire demonstrand astfel incapacitatea de a invata din greseli) evolutia societatii economice romanesti; am aplicat cu voiosie principiile (si greselile - recunoscute) ale capitalismului primitiv suportand umilinta identificarii cu forte proprii a tuturor fundaturilor marcate prin experientele altora; mandria de a ne descurca singuri a umilit pragmatismul recunoasterii experientei/expertizei tovarasilor de drum.
In Romania suntem victimele alocarii de resurse (din nefericire insuficiente) in cadrul unor sisteme de repartizare insuficient structurate; aceasta face practic imposibila, dupa gasirea resurselor umane si materiale/financiare, alocarea acestora datorita lipsei criteriilor de alocare si a unor criterii de cointeresare.
Este foarte usor de definit managementul ca o insumare de tehnici prin care sa se poata produce mai bine (calitativ si ca productivitate) si mai ieftin, folosind principii Kaizen si planificarea activitatii; este foarte greu de demonstrat eficienta managementului in societati insuficient structurate, pentru care procedurarea conform ISO 9000 - 2000 s-a facut bine dar fara evaluarea eficacitatii si fara intelegerea proceselor de baza.
In viziunea noastra, simpla asimilare a principiilor pragmatice ale companiilor vestice nu va asigura dezvoltarea stabila a firmelor operand in Romania. Departe de a fi considerata ca o atitudine de refuz a valorilor demonstrate in practica, acest concept se bazeaza pe necesitatea imperativa de schimbare rapida a conceptiei culturale (din punct de vedere economic); in Romania de azi nu exista timpul necesar unei schimbari lente iar conversia culturala trebuie asumata, neexistand timpul necesar asimilarii/obisnuintei.
Esentiale pentru un proces perfectibil par a fi intrebari de tipul: "Ce trebuie schimbat?"; "In ce trebuie schimbat?"; "Cum putem cauza schimbarea?" si nu clasica "Cum putem evita dezavantajele situatiei actuale?".
Evident raspunsul la aceste intrebari nu poate fi facut decat utilizand tehnici de imbunatatire ale eficientei "uneltelor" de baza manageriale cum ar fi comunicarea, schimbarea efectiva, controlul bugetar la nivelul activitatilor definite, spiritul de echipa si responsabilitatea individuala.
|